Bine v-am găsit la un nou episod al podcast-ului Drumul către sine, Atunci când dacă devine când.

Lectura și cunoașterea sub orice formă sunt unele din principalele mele preocupări personale. În copilărie, a citi era și o metodă ideală de a vizita lumi și universuri extraordinare, de a călători instant către orice loc și timp, de a întâlni personaje faimoase, de mă transpune în situații noi și provocatoare, de simți și de a experimenta emoții și stări, unele poate neștiute sau netrăite de mine până atunci, dar care trezeau un ecou în mine, mă transformau ușor, aparent imperceptibil și simțeam că devin o persoană mai complexă cumva, de parcă trăisem în concret o vastitate de evenimente și situații comprimat și într-o perioadă scurtă ca timp real, dar enormă ca trăire și intensitate.

Am și acum agende și caiete întregi de texte și poezii care m-au inspirat, pe care încă le mai recitesc, iar pe unele le includ în materialele, în ședințele individuale și în worskshop-urile pe care le susțin.

Astăzi am deschis la întâmplare un astfel de caiet și am recitit un poem scris de Kipling, Dacă, în traducerea lui Corneliu Coposu. Îl voi citi în acest episod. Înainte de a face acest lucru, vreau să vă citesc și nota care însoțește acest poem.

Libertatea înseamnă înainte de orice asumare. De fiecare dată când dacă devine când veți experimenta rezultatul unei alegeri, iar cu fiecare alegere veți deveni mai încrezători în puterea personală de a vă asuma fiecare clipă așa cum este. Prin acceptare începe reala construcție a autenticității personale și raportarea la iubirea adevărată de sine și a celorlalți. Voi aborda mai pe larg acest subiect într-un episod viitor.

Până atunci vă invit ca, pe măsură ce ascultați poemul, să vă imaginați că înlocuiți dacă în fiecare instanță … cu când, ca mod de a alege un răspuns conștient, asumat și triumfând asupra condiționărilor (auto)impuse, a convingerilor și credințelor limitative, a lipsei de încredere de sine și prea multă în validarea și recunoașterea exterioară, a definirii excesive cu ce deținem în material și prea puțin în interior și acumulare în dezvoltarea de sine, a importanței unui statut oarecare, ce oricând poate deveni perimat. Sper să vă reamintească de faptul că puterea este în interiorul vostru, să vă redea încrederea în voi și în drumul vostru, alegând să gestionați orice situație din viața voastră cu calm și echilibru, în timp ce vă păstrați curiozitatea și atenția către voi și exteriorul vostru, găsind un sens acolo unde totul pare a se prăbuși și curajul de a o lua de fiecare dată de la capăt.

Dacă …

Dacă te poți stăpâni, când norodul din jur se frământă,

Brav înfruntând insolentul reproș, cu liniște sfântă,

Dacă-ți păstrezi, în virtute, credința și încaleci sfiala,

Când se îndoiește de tine mulțimea, și-ți ierți îndoiala …

Dacă aștepți cu nădejde și nu te răpune așteptarea,

Dacă minciunii, stăpână pe lume, îi spulberi chemarea,

Dacă asaltul mâniei te lasă senin, fără ură,

Dacă pășești peste dorul de-a fi cel dintâi, cu măsură …

Dacă te leagănă visul, dar stărui stăpân peste vise,

Dacă din gânduri mărețe renunți să-ți faci țeluri prezise,

Dacă cuvântul, izvor de ispite și cruntul dezastru,

Nu-s pentru tine opreliști, nici vâsle în drumul spre astru …

Dacă suporți să auzi, despre spusele tale cinstite,

Gânduri jelene, scornite de răi, pentru gloate smintite,

Dacă din opera ta s-au ales doar ruine și spații,

Singur, cu scule stricate, de poți s-o refaci, din fundații …

Dacă pierzând, într-o clipă de risc pe o șansă, avutul,

Poți să începi, de la capăt, uitând în tăcere trecutul,

Ferm adunând cu răbdare, întregul pe lungă durată,

Fără să sufli o vorbă, de pierderea grea îndurată …

Dacă superb prin voință forțezi, când îți vine sorocul,

Inima, capul, tăria, să nu își astâmpere jocul

Gol de puterea vieții, urmându-ți destinul spre ținte,

Tare, cu vrerea din tine, ce-ți spune mereu înainte! …

Dacă mulțimilor poți să vorbești cu deprinderi egale,

Dacă, constant, îți păstrezi modestia și-n cercuri regale,

Dacă ești vulnerabil, la prieteni, la cei cu pornire,

Dacă pe toți îi stimezi îndeajuns, însă nu peste fire …

Dacă momentul cumplit al prăpădului crâncen și mare

Calm vei putea să-l asemeni, în timp, c-un minut oarecare,

Lumea cu tot ce cuprinde va fi stăpânită de tine,

Tu, peste toți vei răzbate : om al puterii depline !