Zilele trecute am avut o sesiune de coaching cu un candidat senior, foarte bine pregătit profesional, cu studii înalte și cu certificări multiple, cu un traseu profesional ce denotă loialitate și seriozitate. O conjunctură nefavorabilă – compania în care lucra a decis sa se retragă de pe piața locală – l-a pus în situația de a rămâne fără job după o perioadă de aproape 20 de ani. Într-o primă fază, beneficiind de un pachet de exit decent, nu s-a panicat și a dorit să se bucure de o neașteptată vacanță. În plus, omul avea încredere că experiența sa în domeniul în care activase, calificările și rezultatele obținute de-a lungul timpului îi vor permite să își găsească de lucru într-un timp rezonabil. Era încurajat și de foștii colaboratori care, la rândul lor, cunoscându-l ca un excelent profesionist, nu concepeau să îl vadă prea mult timp neocupat. Candidatul nostru a început să aplice la diferite job-uri, să își trimită CV-ul la agenții de recrutare, să-și contacteze foști colegi, cam tot ce i s-a părut ca l-ar putea reintegra profesional. Surpriza sa a fost că de cele mai multe ori CV-ul său nu era vizualizat atunci când aplica on-line. A susținut totuși câteva interviuri cu potențiali angajatori, iar, dacă a primit răspunsuri negative, acestea nu specificau de ce nu a fost el cel alesul. Anul acesta se împlinesc doi ani de când își caută activ un job. Iar acum se lovește de comentariul că a stat prea mult timp „pe bară”. Omul tânăr, va schimba prefixul (40) în curând, este demoralizat și are impresia că, în fapt, poate nu a fost chiar atât de bun pe cât a crezut el și cei pe care i-a cunoscut. A ajuns în punctul în care ar accepta aproape orice fel de job și ar lua-o de la început în orice alt domeniu. L-am întrebat dacă el crede cu adevărat că aceasta este o soluție; cu atât mai mult cu cât nici acest demers nu pare sa aibă succes. Am trecut în revista activitatea sa, rezultatele și aspirațiile sale, factorii motivaționali, personalitatea și stilul său de lucru, calitățile și elementele care îl definesc și îl recomandă. L-am încurajat să își definească în clar obiectivele pe termen scurt, respectiv target-ul de companii și posturi pe care le urmarește, să își revizuiască modul în care și-a întocmit CV-ul, prezența sa pe canalele de networking profesionale existente on-line, să apeleze la toți cei care îl pot recomanda pentru activitatea și rezultatele obținute și să le facă vizibile, să îndrăznească să își creeze chiar un brand personal, fiindca are de ce. Trăim vremuri în care nu e de ajuns ca tu și o mână de colaboratori să știți cât ești de bun, atâta vreme cât acest lucru nu este vizibil – în toate formele adecvate, de bun simț și într-un mod creativ acolo unde se poate. Nu este nimic rău sau ostentativ în a-ți face cunoscută valoarea, mai ales dacă ai în spate și recomandările aferente. Mediul on-line a devenit o a doua natură a noastră, vrem nu vrem. Cineva spunea ca dacă nu ești prezent on-line, nu exiști. Nu sunt 100 % de acord cu aceasta afirmație, dar dacă ai ce spune, fă-o, implică-te în comunitatea din care faci parte și împărtășește din experiența ta!