Bine v-am găsit la un nou episod al podcast-ului Drumul către sine, Oglinda și schimbarea.

Sunt Laura Vlaicu și astăzi vreau să vă vorbesc despre oglindă, la sensul propriu și la cel figurat deopotrivă.

Despre cum acest banal obiect, la îndemâna oricui, poate fi un instrument de lucru personal, în sensul de cunoaștere și de creștere ulterioară a oricărui aspect pozitiv din noi pe care ne dorim să îl integrăm și să îl experimentăm în viața noastră.

Așadar ce este oglinda? Oglinda este ‘’un obiect cu o suprafață netedă și lucioasă de diferite forme, făcut din metal sau din sticlă, acoperit pe o față cu un strat metalic și având proprietatea de a reflecta razele de lumină și de a forma astfel, pe partea lucioasă, imaginea obiectelor’’. După atestările arheologice, oglinda e un străvechi atribut al civilizației umane, primele astfel de obiecte datând de aproximativ 5000 de ani, având centru de expansiune Egiptul si China. Primele oglinzi de sticlă au fost obținute de către sticlarii din Murano în cursul secolului al XII-lea. Până în secolul al XVII-lea, la Veneția, era posibil să fie condamnați la moarte toți cei care divulgau secretul confecționării oglinzilor. Producția de oglinzi a rămas monopolul statului venețian, până la mijlocul secolului al XVII-lea. Procesul chimic de acoperire a sticlei cu argint metalic a fost descoperit în secolul al XIX-lea.

Simbolurile asociate oglinzii sunt fascinante și prezente în toate culturile. De la ideea că oglinda reflectă adevărul, sinceritatea, conținutul inimii și al conștiinței, până la superstițiile asociate oglinzilor murdare, deformate sau sparte, care pot însemna despărțire, ghinion, autoamăgire sau vanitate, sau folosirea oglinzilor pentru ritualuri sau în scopuri magice.

Sau conceptul că ceilalți sunt reflecția noastră. Există ideea reflexiei directe, atragem oameni cu care ne asemănăm. Sau, ecou subconștient, vom prefera să ne asociem cu cei care ne sunt asemenea, parte din ce percepem a fi grupul nostru. Este și un element de tip bias/pre-judecată în această stare de fapt, dar aceasta perspectivă o voi aborda într-un podcast dedicat. O altă direcție este cea a reflexiei opuse. Orice lucru care ne deranjează venind din partea celorlalți orice judecată emitem referitor la o altă persoană sunt aspecte interioare ale noastre cărora ar fi bine să le acordăm atenție și să identificăm mesajul pe care încearcă să ni-l transmită. Poate unii dintre noi se supără pe acei oameni care par expansivi, încercând să atragă atenția celor din jur. Și poate acest lucru este cauzat de propria neîncredere sau temere de a fi în prim plan și expuși atenției celorlalți. Poate este vorba de propriile dorințe neîmplinite și de existența dezamăgirii că acestea nu sunt îndeplinite, eventual din cauza neîncrederii de sine sau a timidității. Deseori, dezvoltăm o atitudine negativă față de o persoană pentru că acea persoană reflectă un anumit aspect pe care îl respingem la noi înșine. Sau alteori vom atrage persoane total opuse nouă pentru a integra sau pentru echilibra un aspect pe care în prezent este subdimensionat, negat sau insuficient valorizat în viața noastră. Atunci când acționăm preponderent din spațiul autorității, al puterii și suntem atrași de un partener sensibil și vulnerabil, acel partener ne poate reflecta nevoia de recunoaștere și de acceptare a propriei vulnerabilități. Dacă suntem în schimb sensibili și ne aflăm într-o relație cu o persoană puternică este foarte posibil să ne simțim victimizați și controlați până vom putea la rândul nostru să ne conștientizăm și să ne acceptăm puterea proprie.

Lumea pe care o experimentăm pare să fie o proiecție a conștiinței noastre, întorcându-ne stări și emoții pozitive sau negative. Drumul către perfecțiune atrage o perspectivă grea și utopică în contextul în care purtăm deja un bagaj de experiențe, convingeri, credințe și așteptări într-o lume care la rândul ei are un rucsac mai mic sau mai mare. La linia de start a acestui drum nu vom fi niciodată egali, iar viziunea către care aspirăm are tot atâtea fațete precum numărul participanților. Orice drum personal, indiferent de destinație ar putea beneficia de o analiză și o acceptare a stării de fapt. Prin evaluarea reală a ceea ce este, putem stabili care ne sunt resursele existente și potențiale, activitățile necesare, ritmul și etapele pe care le putem parcurge către destinația propusă cu cunoașterea pe care o avem în acest moment, păstrându-ne totodată stilul agil de acțiune. Pentru că, nu doar că avem dreptul de a ne răzgândi oricând, dar flexibilitatea și alerta în acțiune, ne poate arăta și alte căi sau metode de a ajunge acolo unde ne dorim. Uneori, al 10-lea pas aduce cu sine răspunsul cel mai potrivit noului moment din călătoria către sine. Alegând să te accepți pe tine așa cum ești și pe ceilalți așa cum sunt în acest moment îți poate aduce pentru început mai multă liniște și împăcare de sine în toată diversitatea și frumusețea aparentelor contradicții existente, dar și claritatea de a acționa cu sens în acele direcții pe care vei alege să le urmezi știind ce anume este important pentru tine să schimbi pentru a fi fericit(ă).

De cele mai multe ori, atunci când vei alege să te uiți acolo unde doare, acceptând starea de fapt, îți va deveni imposibil să te mai amăgești plasând în exteriorul tău motivele neîmplinirii de sine. Vei realiza poate că nu este un moment sau un element singular aspectul care îți cauzează durerea. Poate se va simți copleșitor și greu de schimbat. Poate vei avea nevoie de ajutor. Poate te va ajuta să vezi cum au reușit alții să atingă respectivul obiectiv. Poate nu poți aici și acum să îl schimbi, însă acceptând că situația nu poate continua, vei face primul pas spre schimbare. Vei putea să îți faci planul necesar, vei stabili dacă și cine te poate susține, care sunt etapele și resursele la care poți apela pentru a acționa. Și, la fel de important, îți vei stabili cu claritate de ce faci schimbarea, ce îți aduce, cum te vei simți atunci când reușești schimbarea, care va fi impactul ei în viața ta, în starea ta de bine și în propria persoană și stimă de sine că ți-ai activat puterea interioară să faci ce este spre cel mai înalt bine al tău.

Vreau să vă propun și un exercițiu practic cu oglinda fizică de data aceasta. Chiar dacă mulți dintre noi asociază uitatul în oglindă cu ideea de narcisism sau pot simți stânjeneală / inadecvare, a învăța cum să ne vedem în propria reflexie poate ajuta la creșterea compasiunii de sine, la gestionarea stresului și la îmbunătățirea relației de sine și cu ceilalți, respectiv la creșterea rezilienței emoționale. Dorința noastră de a fi văzuți este una de bază și înnăscută. În era digitalizată pe care o trăim, pe măsură ce petrecem din ce în ce mai mult timp singuri sau pe dispozitivele personale, putem pierde din oglindirea socială și din interacțiunile pe care le aveam mai des copii fiind spre exemplu, atunci când prin astfel de conexiuni am ajuns să ne cunoaștem și să ne înțelegem, respectiv să ne dezvoltăm din punct de vedere social și emoțional. Poate unii dintre voi se regăsesc în experiențele mele copil fiind – obișnuiam să mă uit pe suprafețele lucioase pe care le întâlneam și, atunci când îmi surprindeam chipul având diferite expresii, le exageram sau imitam adulții din jurul meu. Privindu-mi reflexia, mă amuza și îmi mărea curiozitatea, ajutându-mă să înțeleg și să exprim emoții pentru că puteam să văd cum mă simt și cum arătam atunci când experimentam emoția. Pe măsura ce am crescut, am ajuns să folosesc oglinda pentru a urmări cum arăt atunci când mă pregătesc să ies din casă sau în pauzele de la evenimente, de cele mai multe ori evaluându-mi imaginea în funcție de standardele de frumusețe sau de apariție ale societății și căutând să corectez eventualele imperfecțiuni sau elemente aparent inestetice. Uneori, îmi surprindeam întâmplător chipul într-o oglindă și mă vedeam tristă sau obosită – doar atunci realizam că așa mă simțeam de fapt și nu bine cum răspunsesem cu cinci minute mai devreme unei colege.

Oglinda ne poate așadar evoca sentimente puternice și poate totodată să ne arate părți din noi care de obicei sunt ascunse atunci când ne raportăm la lume.

Pentru mulți dintre noi a sta în fața oglinzii și observarea noastră mai îndelungată în oglindă poate fi dificilă la început, poate va părea că este necesar să lucrați un pic cu voi pentru a vă menține prezenți și a depăși etapa studierii elementelor de structură exterioară – cum arată părul, cât de ridată este fața, etc. Aveți încredere că pe măsură ce continuați, veți deveni mai puțin critici, mai prezenți, iar lucrul cu voi se va transforma într-un joc de descoperire, de acceptare, de gestionare a intensității emoțiilor voastre, iar oglinda vă va deveni un companion, un prieten drag.

Cum lucrăm cu oglinda?

Din punct de vedere pregătire, aveți nevoie să vă alocați între 10 și 15 de minute, să fiți într-un spațiu in care să nu fiți deranjați sau întrerupți, unde să aveți o oglindă și un scaun în fața acesteia pe care să vă așezați la o distanță de un braț. Este necesar să vă permiteți relaxarea corpului și a minții și să aveți disponibilitatea de a vă conecta mai profund cu voi înșivă. Începeți prin a vă închide ochii și a vă concentra asupra respirației. Inspirați și expirați profund de câteva ori. Urmăriți cum aerul pătrunde în interiorul vostru până în abdomen, expandându-l și pe măsură ce expirați contractându-l. Observați dacă simțiți tensiune în vreo parte a corpului. Imaginați-vă că respirând acea zonă se relaxează și orice urmă de tensiune dispare. Deschideți ușor ochii. Sunteți pe scaun și începeți să vă priviți ochii în oglindă. Observați dacă ritmul respirației se schimbă atunci când vă priviți prima oară. Încercați să reveniți la respirația regulată. Observați-vă modul în care vă priviți – cu critică sau cu compasiune. Dacă este critic, observați-vă ochii pe măsură ce vă priviți în acest mod și încercați să vă mutați atenția de la persoana sau imaginea din oglindă pe care o analizați la persoana din interior care primește această evaluare. Această persoană sunteți voi. Cum se simte acea parte din voi fiind cea care primește această critică? Continuând să vă priviți, rămâneți deschiși la senzațiile și emoțiile care apar. Lăsați-le să fie, fără judecată, fără interpretări, pe măsură ce continuați să respirați, să vă relaxați corpul, uitându-vă la voi cu singurul scop de a fi prezenți cu voi înșivă. În măsura în care atenția voastră ajunge să se concentreze într-un punct anume, încercați să o extindeți către a vă vedea din nou întregul vostru corp, întreaga ființă și observați orice emoție apare pe fața voastră. Observați gândurile și imaginile pe care acest exercițiu le generează, din nou, fără judecată, fără interpretări. Mențineți-vă o atitudine caldă și înțelegătoare față de voi pe măsură ce continuați să vă priviți și să fiți cu voi înșivă. Veți fi surprinși cât de mult vi se poate schimba percepția despre voi în doar 10 minute.

Alegând să practicați această tehnică, veți învăța să fiți prezent cu voi înșivă, să vă auto-gestionați emoțiile și să vă accesați puterea interioară. Prin îmbrățișarea și acceptarea de sine, veți reuși să vă delimitați de criticul interior și de raportarea la așteptările exterioare care ne amplifică anxietatea că nu suntem suficient de buni. Veți fi în spațiul optim de a alege unde doriți voi să inițiați schimbarea spre binele vostru cel mai înalt.

În procesul creșterii încrederii de sine, lucrul cu oglinda poate fi de asemenea un aliat. Vă recomand lucrarea lui Louise Hay, Mirror Work: 21 Days to Heal Your Life.

Ea propune un program de 21 de zile în care să aveți propriul ritual de a vă privi în oglindă, aproximativ 5 minute pe zi și să rostiți propriile afirmații în fața oglinzii, iar, ori de câte ori în timpul zilei mai ajungeți în fața unei oglinzi să le rostiți din nou. Exemple de astfel de afirmații – mă iubesc, sunt puternic(ă), pot să gestionez cu succes orice situație din viața mea, viața mea este binecuvântată și armonioasă.

De fiecare dată când experimentați un eveniment fericit, mergeți în fața oglinzii și mulțumiți-vă pentru acest lucru, permiteți-vă să vă bucurați de radierea prezentă în ochii și pe fața voastră, iar, dacă veți trăi aspecte mai puțin pozitive, încercați să vă oferiți înțelegere și încredere că le puteți gestiona în deplin control și siguranță, precum o altă modalitate de a învăța și de a deveni mai buni și mai pregătiți pentru evenimente viitoare.

Puterea este în interiorul vostru!

Namaste!